In Search of Sunrise/Tiesto - scris pe 30 martie 2006

Soare. E cald. E vară. E tihnă. E bucurie şi e chef de viaţă. Şi mulţi copii ce n-au grija valurilor şi câţiva pescăruşi ce n-au grija copiilor de pe malul mării. Malul meu.

Mă duc repede pân' la ei să-i văd cum caută curioşi scoici şi melci dintr-ăia mici şi maronii. Le-am dat lor bucuriile astea. Mie nu-mi mai trebuiau. Le văd în fiecare zi din an, iar pe copii îi văd doar când e vară...

S-o iau pe val, pe valul ăsta... nu! Am să-l iau pe următorul, căci se va sparge la mal şi va atinge în joacă degetele mici ale puilor de om care abia azi fac cunoştinţă cu mine. Ce fericită sunt! Abia îmi mai dezmorţesc şi eu curenţii şi algele vechi de-un anotimp. Auzi tu, să vadă şi să nu creadă... "marea vine tip-tip-tiptil şi te udă la degete, cu apă caldă şi apoi tot ea fuge înapoi în larg! Ce şugubeaţă mai e şi marea asta!" Ce-am mai râs de ei...

Dar gata, m-am jucat destul cu copiii şi surprinderea din ţipetele lor. Acum vreau să mă retrag un pic pe lângă stânca aceea îndepărtată de mal. E o bucată mare de piatră, mutată de valurile mele de-astă iarnă, cele mai puternice din an! Mă duc să stau acolo, să îmi admir lumea şi să mă bucur de Soare. Frumos e Soarele când vine pe la mine...

Nu, nu, nu! E cineva acolo. Un băiat. Stă singur pe stânca mea şi parcă ascultă ceva. Pe mine? Nu prea... parcă o muzică ce se-aude numai în urechile lui. Stă cu ochii pironiţi în apă şi nu mişcă. De ce-o sta acolo singur, cu braţele înfăşurate pe trup şi cu ochii pierduţi în adânc?! Deja l-a zvântat Soarele. De cât timp o sta acolo? Şi cum l-o chema? Îmi place de el. Are ochi mari şi calzi, trupul mic, dar puternic. Degajă siguranţă şi încredere în sine. Ce mi-ar plăcea să stau de vorbă cu gândurile lui... Ia uite ce degete mici are la picioare! E delicat... O fi cineva care să iubească o făptură aşa desăvârşită? L-am atins pe degetul mic şi n-a clintit. Mă face să zâmbesc. Să-l mai ating o dată. Nu mişcă... ce buze frumoase are! Mi-a zâmbit... Uite, am văzut cum... Soare, tu ai mai văzut un zâmbet aşa de frumos pe lumea asta? Nu? Nici tu?! Hmm.

- Cum te cheamă? Ce cauţi în adâncurile mele? Ce ai? Eşti trist. Ce vrei să dăruieşti parcă din prea-plinul tău? Iubire???? Ţi-e inima neîncăpătoare pentru câtă iubire izvorăşte din ea?! Ahaaaa... înţeleg. Dar n-ai iubită? Da? Şi ea ce face? Te iubeşte. Cum o cheamă? Adnana... Ea unde-i? Mă duc pân' la ea s-o văd. Am fost: citea şi când m-am apropiat de ea, mi-a zâmbit, mi-a spus "Hello" şi nu m-a mai băgat în seamă. Te căuta pe tine cu privirea. Şi ce priviri albastre are! Soare, tu ai mai văzut priviri aşa de-albastre ca ale ei? Nu? Nici tu?! Prietene, a prins vântul în zbor un "Te iubesc" de la fata-cu-cartea-în-mână, dar... vântul pe'aici nu-i destul de puternic şi mesajul a căzut în valurile mele... Cred că era prea greu de dus până şi pentru el. Şi uite, nici valul meu nu-l poate urni. Nu vrei, rogu-te, să te scufunzi, să iei tu greutatea asta din valurile mele? Mă cam încurcă. Şi nici măcar nu-i pentru mine.