Being

Nici liniste, nici calm, nici dragoste, nici vorba, nici alinare, nici prietenie. Evitare... o permanenta si tacita evitare. A intrebarilor si a raspunsurilor. Asa trec zilele cand ma paraseste. Pentru cine? Pentru el, pentru ea care i-a dat viata, pentru alta viata. Dar nu ma paraseste definitiv. Ma pune "on hold" si ma lasa acolo. Nu stiu pentru cat timp. Pana acum treceau cam doua luni si nu mai rabdam. Starneam discutii lamuritoare, defulam, provocam o miscare, ceva, orice. Ne desparteam. Revolta mea era prea exagerata, prea multa, prea infoiata. Nu obtineam nimic.
Acum... am sa astept. In tacere. Nu asculta nimic din ce spun. Nici o vorba. Este doar el, cu capul lui. E singur pentru ca asa vrea el. Si uneori mai greseste. Si cand greseste si ii spun: "eu ti-am spus atunci...", se face ca nu aude. Tace si priveste inainte, evitand orice discutie, orice privire, orice contact. Alteori, vine si ma ia de mana sau ma saruta pe obraz, parca sa vada cum e primit gestul lui. Test: "Care e starea lucrurilor?"

Asa cred ca se comporta un om care vrea sa fie parasit, dar nu sa paraseasca. Vrea sa fie singur, sa stie cine e, sa-si aduca aminte cum era, cum vroia sa fie, unde vroia sa ajunga. El! El cu el, si apoi cu altcineva, cu altii. Dar nu cu mine. Acum conteaza numai el. Nu uita pe nimeni, e atent cu toti, dar rece. Nu admite nici o discutie despre "ce e cu tine" (pentru ca nu raspunde, ocoleste sau evita), insa permite accesul la starea lui sufleteasca doar ei, de care nu poate ascunde nimic si si acest acces e limitat doar la priviri scurte si adanci, cu talc. Aceleiasi ei.

Undeva unde e doar el... Si anul trecut a facut la fel. Decembrie, ianuarie, februarie... trei luni trec foarte greu cand fiecare intalnire e o lunga tacere. Ne-am despartit si parea ok cu asta. Era chiar ceea ce avea nevoie, cu conditia sa nu fie el cel care spune "gata". Sa o faca celalalt si el sa fie absolvit de orice. Sa faca altii treburile murdare. Nu e de el sa se coboare. Mai bine sa o fac eu, el sa sufere din cauza"fetitei aleia", sa se vindece cu constiinta curata si sa o ia de la capat, cu altcineva, curat, fara greselile trecutului. Pentru ca si atunci sa le repete si sa fie convins ca nu e iubit si ca e mai mult vina ei. Mereu singur, mereu avid de iubire; mereu ascunde, mereu regreta. Maine vom fi in Praga, ca doi indragostiti. Ironic, nu?