martedì, febbraio 20, 2007

Dor

Plânge sufletul în mine
după ce-am putea fi noi!
De-aş fi acum lângă tine
şi de-am fi numai noi doi...

Ţi-aş sorbi din ochi tot trupul,
te-aş prinde şi ne-am juca.
Buzele, ochii şi gâtul
pe rând ţi le-aş dezmierda!

Am porni apoi agale
pe un drum de noi ştiut,
mână-n mână pe o cale
către un nou început.
(Mihai)
.......................................................

Şi de-ar fi să tot croim
dragostei şi-al firii drum,
Am avea acea-mplinire
Ca şi Phoenix, cea din scrum.

Şi de-ar fi să te ador
Precum Soarele zăpada
Te-aş pluti ca într-un zbor
de la noi de-aici la Praga.

Şi de n-aş şti cum şi cât
În ce fel te simt, te-ascult,
Aş cam crede că, cumva,
Dumneata vrei ţâţa mea.
(Adnana)