Orice altceva decât să scriu

Să cânt la vioară o furtuna de vară, să pictez vraful de imagini care-mi bântuie mintea, să mă mişc pe Sari Gelin, să privesc firul de nisip din deşert cum se plimbă prin vânt în loc să se aşeze la Soare şi să se transforme în sticlă, să-mi aduc aminte cum obişnuiam să zâmbesc magnoliilor proapăt înflorite în aprilie, să mă ascund în cărţi necitite, să mă uit la nori şi să vreau să fie ploaie, să beau apă şi să vreau un măr roşu, să pricep că-i primăvară doar când mirosul ierbii mă trage aproape de gardul bisericii albe şi mă îmbată, să pipăi piatra de munte, să dresez zâmbind valurile Pacificului, să plec în Cuba, să număr urmele pe plajă şi scoicile dintre ele, să deschid toate ferestrele...
Primăvara asta... În fiecare an mă uimeşte cu seninătatea ei. Anul ăsta nici nu o bag în seamă. Ar fi trebuit să fie ea "şi mai şi" decât sunt eu ca să-mi mai spună ceva.
... încep cu "ar fi trebuit"... no, sunt prea multe "ar fi trebuit"-uri ca să-mi neliniştesc neliniştea şi mai mult.

Te-am mai întrebat, suflete, când ţi-e ţie linişte?

Aproape un an mai tarziu: cand gasesc toate anotimpurile, toate formele, toate spectrele si gamele muzicale, cand stiu toate limbile pamantului si inteleg teoria stringurilor.