Moving on

"Perioada de singurate poate fi dureroasa si, ca pentru majoritatea oamenilor, te poate darama, te trage in jos si iti va aduce tristete, iti va trage colturile gurii in jos. Asta e o varianta. Eu m-am gandit altfel. Nu e ceva ce am citit sau am gasit undeva. E doar ce m-am gandit eu: singuratatea este ragazul pe care ti-l da Dumnezeu tie pentru a te pregati sa iubesti urmatoarea persoana" - Mihai

"Perioada de singurate poate fi dureroasa si, ca pentru majoritatea oamenilor, te poate darama, te trage in jos si iti va aduce tristete, iti va trage colturile gurii in jos. Asta e o varianta. Eu m-am gandit altfel. Nu e ceva ce am citit sau am gasit undeva. E doar ce m-am gandit eu: singuratatea este ragazul pe care ti-l da Dumnezeu tie pentru a te pregati sa iubesti urmatoarea persoana".

Partea trista, chiar tragica, este atunci cand pricepi dupa ce ai pierdut, ce ai avut. Si dupa ce constatarea asta iti provoaca regrete dureroase, apuci sa gandesti ca "este o norocoasa cea pe care o vei iubi". De ce nu ai gandit asa inca din timpul relatiei? De ce nu te-ai simtit asa cand aveai langa tine acel om minunat pe care-l vezi acum cu atata claritate? De ce a trebuit sa-l pierzi ca sa vezi ce rar si minunat este de fapt? De ce abia acum stii ce faceai gresit, ce ar fi trebuit sa faci mai bine, unde ar fi trebuit sa lasi de la tine si unde nu? Eu, personal, din nevoia de a controla. Control-freak asupra vietii mele, a lui, a celor din jurul nostru. Puterea capata asupra lui si nevoia de a transpune in realitate idealurile mele taiau realitatea in bucati care nu reflectau decat partial atat persoana lui, cat si frumusetea intalnirii cu el. Greselile facute de amandoi si acum iertate, neputinta de a ne lua asa cum suntem decat dupa ce ne-am despartit, sentimentul clar de iubire pe care-l avem amandoi unul pentru celalalt, limpezirea unor ganduri si a unor stari confuze in alte vremuri, toate fac ca regretul sa fie mult mai adanc decat te-ai gandi la primul apel.

E prea tarziu pentru regrete.

"Asta e" (or angry Nane)

Dictonul insusit si repetat de toata lumea oamenilor mari pe care-i intalnesc. "Asta e". Pe dracu! Cum e ceva urat, dureros, trist, fatalistul dicton apare fix atunci cand nu e cazul. Ca sa ma enerveze pe mine si mai mult. Nu e de ajuns ca situatiunea nu e roz, mai trebuie sa adoptam si un mod de gandire obedient, cumva pentru ca nu ai cum sa schimbi ceva, nu ai ce sa faci, it's beyond your control si "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus". Asta e viata... care trebuie traita. "Asta e".

Ma, da' pe nimeni nu revolta modul asta de gandire? Nimeni nu reuseste sa se trezeasca din amorteala asta, din inertia asta aproape gregara? Pastele ma-sii de viata! Ce atata fatalism adoptat asa... de ochii lumii: "eu sunt mic, Tu fa-ma mare"?! Ce atata (auto)inductie de sentiment de neajutorare, de neputinta, de "trebuie sa luam lucrurile asa cum sunt"? Cum sunt lucrurile? Doar cum zic X si Y? Cum si le explica ei? Cum ti le explici tu? Cum le simti tu? Sau toate la un loc? Atata lasitate, atatea minciuni, atata lipsa de curaj, de asumare a responsabilitatii, de intelegere, lipsa de putere, de vointa... Uf! Atata lipsa de gand, atata lipsa de dragoste.

Si ma enerveaza, mai nou, si preferatul meu Lao Tze cand zice "cine vorbeste, nu cunoaste; cine cunoaste, nu vorbeste"... ei taci! No, atunci matale de ce ai tot vorbit, de ce ai mai inventat Dao, de ce ai mai scris, de ce n-ai tacut tu toata viata, daca tot le stiai pe toate asa de bine? Ha?! Pentru ca adevarul este ca atunci cand ai aflat ceva vrei sa spui lumii, sa spread the news, the knowledge, nu? Stiinta exista pentru a fi impartita si altora. Deci alt bullshit, alta minciuna. Lupul moralist. Si na, daca viata tot trebuie luata asa cum este ea, atunci dragul meu Tze, de ce ai mai inventat un cu totul alt mod de gandire si de viata?! Mama ce mincinos. Huge one! The lies we tell ourselves...

Se pierd in hatisul asa al lui "n-am ce face, io nu pot. asta e" atatea lucruri frumoase, unele atat de rare.

"Asta e". Ba nu, nu "asta e"! Nu si pentru cele frumoase si, mai ales, rare. Merita sa cauti, sa gasesti, sa pastrezi, sa bucuri, sa acorzi recunoasterea. Merita efortul, chiar daca sunt cele mai mici-pitici comori si tind sa se tot piarda printre degetele atentiei noastre atat de grosolane.

Dare someone say otherwise.