"Asta e" (or angry Nane)

Dictonul insusit si repetat de toata lumea oamenilor mari pe care-i intalnesc. "Asta e". Pe dracu! Cum e ceva urat, dureros, trist, fatalistul dicton apare fix atunci cand nu e cazul. Ca sa ma enerveze pe mine si mai mult. Nu e de ajuns ca situatiunea nu e roz, mai trebuie sa adoptam si un mod de gandire obedient, cumva pentru ca nu ai cum sa schimbi ceva, nu ai ce sa faci, it's beyond your control si "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus". Asta e viata... care trebuie traita. "Asta e".

Ma, da' pe nimeni nu revolta modul asta de gandire? Nimeni nu reuseste sa se trezeasca din amorteala asta, din inertia asta aproape gregara? Pastele ma-sii de viata! Ce atata fatalism adoptat asa... de ochii lumii: "eu sunt mic, Tu fa-ma mare"?! Ce atata (auto)inductie de sentiment de neajutorare, de neputinta, de "trebuie sa luam lucrurile asa cum sunt"? Cum sunt lucrurile? Doar cum zic X si Y? Cum si le explica ei? Cum ti le explici tu? Cum le simti tu? Sau toate la un loc? Atata lasitate, atatea minciuni, atata lipsa de curaj, de asumare a responsabilitatii, de intelegere, lipsa de putere, de vointa... Uf! Atata lipsa de gand, atata lipsa de dragoste.

Si ma enerveaza, mai nou, si preferatul meu Lao Tze cand zice "cine vorbeste, nu cunoaste; cine cunoaste, nu vorbeste"... ei taci! No, atunci matale de ce ai tot vorbit, de ce ai mai inventat Dao, de ce ai mai scris, de ce n-ai tacut tu toata viata, daca tot le stiai pe toate asa de bine? Ha?! Pentru ca adevarul este ca atunci cand ai aflat ceva vrei sa spui lumii, sa spread the news, the knowledge, nu? Stiinta exista pentru a fi impartita si altora. Deci alt bullshit, alta minciuna. Lupul moralist. Si na, daca viata tot trebuie luata asa cum este ea, atunci dragul meu Tze, de ce ai mai inventat un cu totul alt mod de gandire si de viata?! Mama ce mincinos. Huge one! The lies we tell ourselves...

Se pierd in hatisul asa al lui "n-am ce face, io nu pot. asta e" atatea lucruri frumoase, unele atat de rare.

"Asta e". Ba nu, nu "asta e"! Nu si pentru cele frumoase si, mai ales, rare. Merita sa cauti, sa gasesti, sa pastrezi, sa bucuri, sa acorzi recunoasterea. Merita efortul, chiar daca sunt cele mai mici-pitici comori si tind sa se tot piarda printre degetele atentiei noastre atat de grosolane.

Dare someone say otherwise.