Ce i se mai intampla oamei intr-o sambata insipida

Gând: be careful what you wish for, you might just get it.

Astazi era sa mor. Am inchis usile liftului si el a cazut in gol. S-a zguduit cu mine, s-a oprit probabil datorita tachetilor de frana, a scrasnit si apoi s-a auzit cum un cablu a plenznit. Silentium. Ce se petrece?! Remember Ice Age's: "I'm fine, I'm fine, I'm gonna die"? Am apasat pe primul buton cu teama, dar na, nu teama o sa ma ajute, asa ca hai, reason over feelings! N-a mai raspuns la nicio comanda. Prima senzatie a fost asemanatoare coborarii avionului cand pierde altitudine. A doua, mi-au tremurat mainile si fata mi s-a inseninat: daca ii cedeaza sistemul de franare si ma duc de tot? What then? Primul gand a fost sa pun mana pe telefon sa sun la oamenii din bloc, pe care-i stiu dintr-a patra, si sa vina sa ma scoata. Repede!!! Toate telefoanele sunt inchise sau nu le aveam eu in agenda. Asa ca, senina cum eram, am inceput sa bat in usa. Fiind sambata dimineata, lumea fie dormea, fie era la piata, dupa cum aveam sa aflu mai tarziu de la femeile care au auzit bataile in usa metalica. Eram oprita intre etaje, prea jos ca sa ajung sa ma folosesc de rotita ce deschide fortat usa (dupa cum m-a invatat tata sa ma descurc in astfel de situatii), prea sus ca sa ajung la rotita etajului inferior. M-am prins dupa cateva calcule imaginare ca ma aflu intre etajul 8 si 7. Deci cale lunga pana jos. (Tot senina).

Doua stimabile doamne de la 7 au auzit zgomotul si-au iesit sa vada ce e cu toata galagia. Pentru ca stau in bloc cu ele de 18 ani, m-au recunoscut si s-au dus sa aduca ceva sa deschida usa. Eu le-am indrumat strict la un patent, stiind clar la ce scula ma refer si stiind la fel de clar ca nicio alta nu are succes, din experienta. Una aduce un cleste, alta o cheie franceza. Prima nu are forta in maini, dar ma tine 5 minute tot incercand (sa si-o adune?!), alta "nu are pozitie" si se duce sa aduca o scara. Trec 10 minute in care eu stau cu ochii atintiti catre usa si cu urechile palnie la orice zgomot interior, de teama de a nu pica. Tensiune maxima. Ma uit la reflexia mea din geamul usilor interioare ale liftului si ma regasesc zambitoare. Calma. Misto expresie. Astept sa vina Doamna 2. cu scara, dar ea nu poate si-o cheama pe Doamna 1. sa o ajute. Revin in vreo cateva minute si o luam de la capat cu aceleasi scule inadecvate. Incep sa gandesc: niciun barbat! Mi-e clar ca habar n-au ce fac acolo, in afara văitatului cu puterea in maini. Aici au experienta casniciilor târâte. Imi indrept privirea spre sus si oftez: niciun barbat in the whole God damn block! Pana mea, niciunul? Draga Nane, de cand te mira asta pe tine?! Tac, ma retrag parsiv din introspectie si incep sa le invat pe doamne cum sa foloseasca sculele - "baiatu' lu' tata", cum tot lui ii place sa ma alinte pe motiv de indemanare - si in ce directie. Doamnele mele se plang, se vaita, probabil ca-si pun mana la gura si se uita a neputinta... In fine, Doamnei 2 ii vine in minte ca are acasa, in dormitor, un baiet de 27 de ani. Dar, vai! el doarme. Intre timpul petrecut invartind de scule pana la amortirea mainilor si trezitul baietului, are castig de cauza a doua varianta. Mai trec cateva minute pana apare ametitul. El, barbat, apuca sculele, vede limpede ca nu-s folositoare si se duce dupa un patent. Ieeeeeeei! Victorie!!! Uite unu' cat de cat normal. Ii trebuiesc si lui cateva lupte cu capatul ros al partii externe a rotitei si cateva indicii de la mine (inspre ce parte sa manevreze patentul, era sa zic scula, sorry) si gata. Se deschide usa, apare lumina naturala si eu ies pe genunchi din liftul capcaun la etajul 8. Eu? Senina. Ele? Ele?!! Se va-i-ta, ce Dumnezeu! Doar nu auzisem nimic din tot ce-au vorbit pana atunci. Tac si le-ascult. Cu intelegere deplina. Incepem o dezbatere despre "sa lasam usa deschisa". Eu, rationala in continuare, le punctez ca vecina mea are o copila de 3 anisori, gata-gata de curioasa sa vada ce si cum cu usa aia intredeschisa a liftului. Instinctul lor matern preia conducerea, imi aproba sugestia si il lasam pe Nelu sa infiereze bestia la loc si s-o reduca la intuneric. Le multumesc respectuos la final, ii multumesc si baietului cu sinceritate si ma duc in treburile mele care asteptau. Aaa, da, am un interviu in care trebuie sa-i fac knock-out. Hm! Cred ca sunt pregatita. Am fost la 7 etaje si 23 de minute de capat.

P.S.: Cand am revenit seara acasa, liftul mergea, sort of. Am aflat ca se dislocase un cablu de sustinere de pe roata mare din casa liftului si el sarise de pe nu stiu ce şine pe care circula. Concluzia comitetutului constatator format din sotii celor 2 doamne si a altor barbati (io incep sa cred ca specia asta e nocturna) a fost ca totul s-a petrecut datorita depasirii limitei maxime admise: 320 kg.

P.P.S.: Am luat-o pe scari, mi-am zis ca face bine la silueta. Eu am 47 kg imbracata, cu tot cu bocanci si ghiozdan (vesnic plin cu carti).